Exista pareri pro si contra acestui gen de activitate: pictura ghidata. Cred ca la clasa pregatitoare copiii au nevoie de niste repere. Multi spun: Eu nu stiu sa desenez! Si asa cum ii invatam literele si mai tarziu fiecare isi formeaza un anume fel de scris, asa si acum cred ca e potrivit sa incepem cu desene si picturi in care le prezentam copiilor tehnici de lucru.
Tehnici la pictura ghidata
Pictura ghidata poate fi realizata in doua feluri: invatatorul arata si copiii deseneaza in acelasi timp cu el sau invatatorul arata si explica si apoi copiii deseneaza cum deoresc si cum au inteles. Eu prefer de cele mai multe ori a doua varianta: eu explic la tabla cum se face, apoi ii las sa deseneze. Folosesc prima varianta cu alte ocazii: de exemplu, la matematica, avem o problema cu un iepure si copiii spun ca nu stiu sa faca un iepure. Le explic, pe secvente, cum se face: mai intai capul, apoi punem ochii, botul, desenam urechile si tot asa.
Pictura ghidata nu e la noi o explicatie seaca, eu le cer tot timpul parerea, le pun intrebari, problematizez. Le spun copiilor ce vom desena, sa zicem un dovleac. Ii intreb daca asezam foaia in picioare sau culcat. O vom folosi in format culcat, deoarece dovleacul e grasunel si are nevoie de spatiu.
Cum arata un dovleac? Hai sa aratam cu mainile. Ce forma are? Ce culoare e potrivita? Cum asezam culoarea pe pagina? Mai intai trasam liniile de margine, apoi coloram interiorul. Ce detalii adaugam? Poate o codita, o frunza? Ce detalii adaugam in jur? Nu lasam pagina alba in jur, adaugam atmosfera, fundalul. Ce culoare se potriveste dovleacului ca si fundal? O culoare de contrast, cum e movul sau una din cromatica gradinii, verdele.
Unde e creativitatea?
Se spune ca pictura ghidata nu lasa loc creativitatii. Nu prea sunt de acord cu asta. Da, uneori copiii realizeaza picturile sau desenele exact ca mine, insa eu ii incurajez sa mearga mai departe, sa adauge detalii personale. Spre exemplu, desi copiii au stabilit ca vor desena dovleacul cu portocaliu, un copil l-a facut negru. Si a fost minunat!
Spuneam la inceput ca elevii au nevoie de ghidaje, de repere: cum sa aseze, cum sa foloseasca spatiul, ce culori sa foloseasca. De obicei, la orele noastre de pictura, dupa ce termina desenul propus de mine, cei mai multi vor sa deseneze si ei ceva, singuri. Picturile realizate de ei dupa imaginile interioare pe care le au sunt de cele mai multe ori stangace, putin haotice, culorile sunt folosite la nimereala. Da, cumva e bine, insa cred ca si pictura, ca orice alta disciplina, se invata in timp.
Ce experiente interesante ai la orele de pictura? Ce tehnici plac copiilor tai? Scrie in comentarii ideile tale.
Alte articole pe blog: O poveste cu un cuib de vulturi, Vocea mea – postere cu tonul vocii.
Ema
Eu neavând talent la desen, exercitiile astea sunt un deliciu. De regula iau un model ok, de pe net, apoi îl descompunem. Ce elemente trebuie sa apară, cam cat ocupa din foaie, cine e sus, cine e jos… Iar la animale…. E show. Partea buna e ca, văzând ca nu cautăm perfecțiunea, au și ei curaj sa încerce măcar sa semene a maimuță!
La un moment dat „desenam” cuvinte de x silabe. Ei le găseau și, dacă identificau sunetele, făceam un mic desen sa știm. La ce se refereau bilutele. Au început sa caute cu un scop și sa desena toate… aratarile. Căutam la fiecare, ca în caricatura, acel element care va arata clar ca acolo e un crocodil și nu altceva.
Imi plac ideile tale, Cristina. Si e exact asa cum spui: in desenele unor copii cautam esenta: sa semene cu un crocodil cat de cat. 🙂