Invatarea online – abordarea mea

M-am tot ferit sa scriu despre subiectul acesta: invatarea online. Nu, nu m-a luat pe nepregatite si nici nu m-a speriat. Mi s-a parut doar ca ne avantam prea repede in asta. Eu sunt pentru adaptare rapida, fara lamentari, stiu ca elevii, chiar si cei mici, se pliaza mai rapid pe noile cerinte decat adultii, insa, ca orice lucru nou si cazut dintr-o data de sus, a fost prea repede. Ca si cum cineva ne-ar fi spus: de maine trebuie sa stiti toti sa reparati motoarele masinilor. Cei de stiu asta s-ar fi bucurat, ceilalti ar fi inceput sa isi roada unghiile.

Regulile de baza in viziunea mea:

  1. Sa fim creativi, sa adaptam, sa selectam ce se potriveste
  2. Sa fim disponibili, deschisi, prezenti
  3. Sa gasim solutii, tot felul de solutii

Cred ca tendinta naturala a oamenilor e sa uniformizeze si sa isi doreasca instant lucruri: de ce nu merge chiar acum, de ce nu e totul perfect, de ce nu vine ministerul cu ceva clar, de ce nu pot parintii, de ce nu stiu elevii, de ce sunt atat de nepregatiti profesorii. Cu siguranta fiecare a invatat ceva nou in viata: cum a fost? Cum a fost cand ati invatat sa conduceti masina? Va amintiti cand va spunea instructorul sa virati la dreapta si voi va intrebati ce vrea sa spuna si care o fi dreapta? Sigur, unora le-a iesit din prima. Altora nu. Asa e si cu invatarea online.

Profesorii si invatarea online

  • Daca nu va descurcati cu predarea online, cu platformele de invatare, aveti doua optiuni: 1. Invatati singuri, din mers, poate si cu putin ajutor uneori de ici de colo – pentru ca asta cere sistemul, asta vrea societatea, asa e organizarea si e bine ca e si asa. 2. Nu faceti nimic din diferite motive (nu aveti mijloacele necesare, nu va atrage aceasta modalitate, nu vi se potriveste, nu ii vedeti rostul).
  • Daca nu au copiii clasei voastre acces la internet, nu au calculatoare, telefoane, aveti trei optiuni sau poate mai multe: 1. Cautati niste solutii, alte solutii (le trimiteti prin posta materiale). 2. Nu faceti nimic pentru ca nu aveti ce face – sunt si situatii din acestea. 3. Nu stati degeaba si puneti la cale un plan de recuperare pentru cand va incepe scoala, un plan condensat, fara balast. 4. Propuneti voi ce altceva s-ar putea face acum.
  • Planificare, organizare. Nu toate continuturile si nu toate temele sau subiectele merg predate online.
  • Prioritizati continuturile. Daca intr-o saptamana obisnuita abordati la o tema 3-4 aspecte, acum nu veti putea face asta daca va intalniti live cu copiii o data sau de doua ori pe saptamana. Trebuie sa stabiliti ce puteti preda live si ce poate ramane pentru studiu individual.
  • Cautati abordarea care functioneaza clasei voastre: intalniri live, studiu individual, filme inregistrate de voi si trimise copiilor, filme in care se explicati modalitati de lucru sau o anumita sarcina. Stiti ce multe lucruri puteti spune in doar 5 minute video sau audio?
  • La clasele mici stresul cu invatarea online nu e atat de mare. Copiii trebuie doar sa tina ritmul, sa exerseze constant cate ceva, sa fie activi. Depinde de noi sa ii incurajam sa fie creativi – pentru ca statul asta acasa limiteaza mult accesul la tot felul de materiale sau internet, depinde de noi sa le propunem activitati realizabile.
  • In mare … atat ar fi de zis. Eu asa cred. Restul depinde de fiecare, de metoda sa de lucru.

Parintii vor fi profesorii de acasa

  • Copilul – elev de acasa. Acest timp de stat acasa si de participat la intalniri de invatare online e un prilej pentru parinti sa vada cum reactioneaza copiii lor la provocari, ce ritm de lucru au, cata disponibilitate au, cum se implica si cat participa.
  • Sa avem rabdare, sa fim intelegatori si disponibili. Nu toti parintii stiu, la randul lor, sa acceseze Google Classroom, Zoom, Meet, clouding. Unii nici nu au email sau WhatsApp. Dar cu totii invatam si dansii pot invata acum cum sa utilizeze tot. Si nu toti parintii au timp sa faca asta. Putem gasi solutii pentru fiecare caz.
  • Ce facem in cazul in care parintii nu sunt de acord ca elevii sa participe la intaliri online? Vorbim cu dansii, poate ii convingem. Pentru ca intalnirile online nu sunt doar prilej pentru copiii de a se vedea, dar sunt si ceea ce noi, ca profesori, putem oferi acum, atata interactiune putem avea acum cu elevii. In cazul in care dansii tot nu sunt de acord, atunci este deplina lor responsabilitate ca elevii lor sa tina pasul cu ce face restul clasei. Insa… uneori a merge cu turma e de bun augur. Intalnirile online nu sunt ceva rau, ceva ce mananca zilele si vederea copiilor, iar ei, copiii, se vor simti astfel facand parte din grup.
  • Daca parintii nu pot asigura, din diferite motive, prezenta copiilor la intalnirile online, putem gasi alte modalitati prin care copiii sa tina pasul cu invatarea. Da, se poate, hai ca se poate!
  • Nu stiu la voi, dar parintii din clasa mea cred ca duc dorul activitatilor din copilarie. Uneori ii vad ca se implica la lucru manual si la pictura. Nu-i asa ca e frumos?! E minunat si ma bucur ca suntem asa impreuna!
  • Acum parintii au ocazia sa fie si ei profesori: uneori copiii au nevoie de ajutor, unele lucruri trebuie explicate.

Cum functioneaza la mine invatarea online

Copiii mei sunt clasa pregatitoare. Dupa instaurarea starii de urgenta am stat. Nu le-am propus intalniri online. Le-am trimis fise, le-am sugerat sa citeasca mult cu copiii, sa exerseze oral adunari si scaderi, sa ii implice in activitati gospodaresti. Si le-am propus ca in grupul nostru de WhatsApp sa mai incarce poze cu lucrarile copiilor pentru ca elevii sa aiba apartenenta la grup, sa se simta utili, vazuti, apreciati. Parintii s-au simtit confortabil asa, pe moment, cu fise, da cu fise.

Ne-am intalnit online cand au spus unii dintre parinti ca da, vor asta. Si nu am facut decat sa stam de vorba: eu si copiii, ei intre ei.

Am inceput sa inregistrez mici filme cu momente de lectie: am citit carti si am propus o activitate pe marginea lor, am rezolvat o fisa de mate, am avut jocuri cu cuvinte, activitati de pictura si lucru manual. Copiilor le-a fost bine asa, am primit feedback: fiecare putea viziona la ora convenabila filmele, in ritmul propriu, unii doreau sa opreasca filmarea sau sa reia unele pasaje.

Acum, dupa vacanta de Pasti continuam si ridic putin stacheta. Am trimis parintilor un chestionar pentru a le afla parerea si mi-am adaptat programul conform sugestiilor lor. Nu voi putea sa vin in intampinarea tuturor situatiilor, de aceea le-am sugerat sa selecteze, din tot ce le propun, ce li se potriveste si in functie de rutina lor de acasa. Am organizat sarcinile si fiecare isi poate alege ce sa realizeze. In poza de mai sus se vede impartirea pe zile. Poate va par multe fise, insa ele sunt din acelea de realizat in 5 minute si continuturile se repeta sub diferite forme pentru ca elevii sa poata realiza macar unele dintre ele. De exemplu, pentru Piramida alimentelor, am propus vizionarea unui film, cautarea unor alimente, completarea unei fise prin desenarea alimentelor de o anume culoare. Copiii le pot realiza pe toate sau doar unele.

Cam asta e. Daca aveti intrebari si sugestii, daca doriti sa ne spuneti cum lucrati voi in aceasta perioada, va invit sa lasati un comentariu.

Alte articole pe blog: 20 de activitati cu sosete, Litera V de la vulpe.

Ema

Please follow and like us:

1 thought on “Invatarea online – abordarea mea”

  1. Înainte de vacanță făceam câte o întâlnire, cu două grupe separate, pentru predarea literei noi la clasa pregătitoare. Într-o grupă am selectat toți copiii care deja știu să citească și nesiliți de nimeni au învățat tot alfabetul, în cealaltă copiii care merg mai greu. Dacă aș putea face asta și la școală… ar fi minunat! E muncă dublă, dar se simte, pot să le respect ritmul. La matematică am preferat să le fac filmulețe și să le dau indicații precise. Pentru științe pregăteam materialele de parcurs și la sfârșit un chestionar pentru a vedea dacă au găsit răspunsurile. La arte… aici cel mai greu e să decid ce să le dau, căci nu de idei duc lipsă, mă încurcă doar materialele lor (mai mult nu au…). Săptămâna aceasta vor avea de făcut un mozaic din coji de ouă, sper că n-au vopsit doar roșii! Și la dezvoltare personală e amuzant, de obicei le dau de ascultat o poveste, după care un formular cu întrebări (am rugat părinții să îmi scrie și mie ce răspund copiii).
    Dar cel mai amuzant e la muzică și mișcare… unde le-am tot dat din jocurile propuse de Ana Maria Rusu și sunt încântați (cei care lucrează constant și le fac pe toate).
    Am și copii care intră pe G-Class, dar nu intră în întâlnirile live, care lucrează selectiv – doar la română și mate – sau sunt într-o vacanță continuă…
    Azi ne-am „revăzut” după vacanță, am inventariat cadourile de la iepuraș, dar au fost prezenți jumătate. Mă străduiesc, ajut când sunt întrebată, dar sunt pe principiul că Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă. În orice relație fiecare parte face jumătate din drum. Eu am făcut jumătatea mea, dar nu pot face și jumătatea lor. Mi se pare că măcar atâta respect pot avea și ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.