Gimnaziul in Franta – primele impresii din prima zi de scoala

Cum e  gimnaziul in Franta – primele impresii. E tipic frantuzesc. Partea foarte buna a sederii intr-o tara straina este ca inveti pe propria piele modul de viata din acea tara. Ca sunt aspecte pozitive si negative, e alta poveste. (Cred ca in fiecare tara sunt si aspecte negative, nu e totul asa roz cum se vede din tara ta.) Prima data te apuca disperarea. In timp amortesti si inveti sa tratezi cu multa rabdare toate problemele ivite. Accepti ca nu esti chiar localnic si trebuie sa te conformezi noilor reguli. Incerci sa fii detasat. Despre experientele scolii in Franta am mai scris aici si aici. 

Inainte de toate vreau sa stiti punctul meu de vedere. Nu e mai buna si mai performanta scoala din oricare alta tara.  Consider ca scoala romaneasca are foarte multe aspecte bune. Si cred ca fiecare alta scoala din fiecare alta tara are si aspecte bune si foarte bune, dar si aspecte mai putin bune. Pe de alta parte, ceea ce ma deranjeaza pe mine ca strain, s-ar putea sa fie super si potrivit pentru un localnic. Si daca se potriveste francezilor sau englezilor sau celor din Finlanda si Danemarca, nu inseamna ca imediat se va potrivi si in Romania. Totul e subiectiv si in acord cu noi, ca persoane. Si foarte multe aspecte depind nu de ministerele din tarile respective, ci de oamenii de la catedre.

Scoala incepe mai devreme in Franta

Si parintii si copiii se plang de faptul ca scoala incepe mereu prea devreme. Probabil pentru unii nicio data nu e potrivita. Nu mi-as dori sa inceapa scoala in luna august, cum e in Statele Unite. Luna septembrie e potrivita, nu mai e asa cald, concediul s-a terminat. Scoala incepe mai devreme in Franta decat in Romania, se termina mai tarziu. Are mai multe vacante de-a lungul anului si destul de multe zile libere. In concluzie,  scoala a inceput pe 4 octombrie. Se va termina la sfarsitul lunii iulie. 

Gimnaziul in Franta – Aspecte pozitive

E de bine – Nu stiu cum e la alte scoli si in alte orase, dar la cea la care e copilul meu scoala a inceput in trei zile consecutive si asta e bine. Pentru ca sunt multi copii, luni au fost chemati la scoala doar cei din clasa a 6-a, marti doar cei din clasa a 5-a, iar miercuri restul. Copilasul a stat luni pana la ora 16.00 la scoala, a mancat acolo, iar marti a avut liber. Numerotarea claselor se face invers decat in Ro, asa ca gimnaziul incepe cu clasa a 6-a. In scoala sunt 6 clase, cu cate 28 de copii. Repartitia in clase a fost facuta in ordine alfabetica, nu poti alege in ce clasa sa fie, la ce diriginte si nici nu cred ca accepta sa te muti dintr-o clasa in alta. 

Iar e de bine – Deschiderea anului scolar nu a fost cu careu si pod de flori si cuvantul directorului. In curte erau liste cu clasele, fiecare se cauta pe lista si statea in dreptul locului respectiv. Parinti erau cat sa numeri si pe degetele de la maini si de la picioare (exagerez putin, dar nu erau ca la noi ambii parinti, ambii bunici si 2 matusi, dar cu foooooarte multi copii nu venise nimeni). Flori??! Nici vorba. Nu se practica. 

E bine – Orarul e diferentiat in functie de aptitudinile lingvistice ale fiecaruia. Copiii francezi au multe ore in franceza si studiaza franceza la nivel avansat. Copiii internationali studiaza franceza la nivel intermediar. Toti copiii sunt impartiti pe sectiuni: engleza, spaniola, franceza, germana si in functie de acest aspect se studiaza si limbile natale (engleza, spaniola…). Limba romana nu exista in orar. 🙂

E si bine si rau – Copiii internationali care nu stapanesc foarte bine franceza, nu studiaza muzica si tehnologie. Dirigintele le-a spus ca la aceste discipline terminologia e mult prea grea pentru ei. Cu asta nu sunt de acord: au 2 discipline din start interzise si li se spune ca e prea greu, profesorul nu poate adapta terminologia…

Aspecte mai putin bune

Nu prea bine – Dupa masa a fost sedinta cu parintii. Cu toti parintii claselor a 6-a, intr-o sala. Au venit directorul si profesorii. In mare parte … am inteles ce au spus, dar …. Jumatate din sala erau vorbitori de engleza. Un parinte a spus pe la mijlocul timpului ca el nu intelege nimic si daca ar fi posibil sa se traduca. Directorul a ramas fara cuvinte si chiar nu inteleg de ce. E  scoala internationala in care se predau engleza, germana, spaniola, italiana, rusa. Cine nu a inteles ce am spus? a intrebat el. Jumatate din sala a ridicat mana. Bine, vom face o sedinta pentru vorbitorii de engleza (nu stim cand, dar asteptam). Cert e ca pe loc nu ne-a tradus nimeni. 

Naspa – Orarul e complicat si lung. Orele incep la 8.00 si in cazul unor copii se termina si pe la 18.00. Copilul meu are ore pana la 17.00 si vinerea pana la 16.00. Cu pauza de masa de o ora. Cu vreo 3 ferestre in program, timp in care pot sta prin biblioteca sa citeasca. E bine ca au educatie fizica la prima ora, dar mi se pare aiurea sa fie matematica dupa masa, dupa ora 15.00. Naspa e ca pauzele sunt de 5 minute – doar cat sa iesi din clasa in care ai avut ora si sa te grabesti spre urmatoarea. Exista si 2 pauze de 10 minute, dar tot asta trebuie sa faci, deoarece peste tot e foarte aglomerat. 

Crazy! – Daca vine acasa sa manance, copilul nu mai poate intra in curtea scolii decat cand se suna de pauza. What? Da, inteleg ca daca a iesit pe poarta e responsabilitatea parintelui, ca scoala nu mai raspunde de el, dar totusi … sunt niste copii! Trebuie sa astepte la poarta. (Problema asta am avut-o si anul trecut la cealalta scoala.) Din pacate primeaza spalarea pe maini a scolii si nu siguranta unui copil. 

Nu stiu daca sa imi placa sau nu

Franta e recunoscuta pentru asociatiile ei, asociatii de tot felul, pentru orice. Exista chiar si asociatia pietonilor care apara drepturile acestora. La scoala exista asociatia parintilor, cea a profesorilor, asociatia sportiva, asociatia elevilor, desigur. Cea a elevilor se ocupa de activitati prin scoala si are in subordine si vestiarele elevilor. Daca vrei un dulapior, patesti 10 euro. Cred ca suntem prea romani si deocamdata ne ferim de asociatii.

Valeu! Birocratia!

Francezii recunosc faptul ca sunt ingropati in hartii si ca birocratia e exagerata la ei. Iata birocratia prezenta si la copii. Fiecare elev are un caiet de corespondenta. Cumva … e util – aduni in el tot felul de chestii. Are regulamentul scolii, bucatele de hartie pe care motivezi absentele, alte bucatele pe care scrii cum e cu masa, loc special de notite, tabel cu actele predate parintilor… Are un loc special in care scrii daca esti de acord ca elevul sa plece acasa in cazul in care profesorul lipseste de la ora si dupa acea ora nu mai urmeaza o alta.  Si loc special ca sa soliciti o intalnire cu un profesor, pentru ca aici nu te duci pur si simplu la scoala cand vrei sa vorbesti cu dirigintele si cu profesorii.  Caietul are poza copilului, e ca un act de identitate. E ca un carnet in Ro, dar mult mai mare. In scoala se intra doar cu caietul in mana, portarul verifica. Iata-l mai jos, poate va e de folos. 

Asa. Acestea au fost de inceput. Pentru ca dirigintele e profesor de mate, prima ora de mate a fost un fel de dirigentie. Si ce v-a spus? Sa nu vorbim in timpul orei. Toata ora asta v-a spus? Nu, ne-a zis mai multe, dar toti stateam plictisiti si adormiti, nimeni nu a intrebat nimic, nu mai stiu ce mi-a mai zis. Bine. Mergem mai departe. Dincolo de bune si rele, pe langa toate aspectele laudabile, cu un zambet larg si ingaduitor pentru aspectele deloc roz, mergem mai departe si sper din tot sufletul ca profesorii acestia vor sti de-a lungul anului sa ii arate copilului meu ca scoala e importanta, e buna, e minunata chiar! 

Daca locuiesti intr-o tara straina si doresti sa vorbesti despre scoala de acolo, trimite-mi un mesaj, lasa un comentariu. Putem strange toate ideile intr-o postare despre scolile din alte tari.

Ema