clase bune

Clase bune si clase slabe – Spune-ti parerea!

Am eu teoriiile mele pentru acest subiect: Clase bune si clase slabe. Inainte de a le expune, pentru a nu-mi influenta cititorii, te invit sa reflectezi asupra intrebarilor de mai jos. Daca ai o opinie, te invit sa scrii un comentariu. Poti participa la discutii in grupul de Facebook EmaLaScoala sau pe pagina mea EmalaScoala.

clase bune

Cum e clasa ta? E o clasa buna sau e una slaba?

  • Exista clase bune si exista clase slabe? Exista si clase mixte?
  • Ce face ca o clasa sa fie buna sau slaba?
  • La ce o raportezi ca sa spui ca e buna sau slaba? Cu ce compari, care sunt criteriile?
  • O clasa buna are copii cuminti, destepti, silitori?
  • O clasa slaba are copii obraznici, lenesi, care nu invata?
  • O clasa buna e cu elevi cu potential si una slaba are elevi fara prea mult potential?
  • Clasele bune sunt la oras si cele slabe sunt la tara?
  • In cadrul aceleiasi scoli, la oras sa zicem, exista clase bune si clase slabe?
  • Clasa buna e intotdeauna A si clasele din urmatoarele litere ale alfabetului nu sunt asa bune?
  • Cum se simte profesorul unei clase bune? Cum se simte cel care conduce o clasa despre care se spune ca e slaba?
  • Licee bune, gradinite foarte bune, scoli foarte bune – ce le da valoare?
  • Daca exista clase bune si clase slabe, de cat timp e nevoie ca o clasa slaba sa devina buna? Se poate si invers?

Care e parerea ta? Te invit sa o scrii in comentarii.

Ema

Please follow and like us:

6 thoughts on “Clase bune si clase slabe – Spune-ti parerea!”

  1. M-am întors în învățământ în 2014. Am dat examen de titularizare, am luat 8.83, parcă au fost note mai mari și am intrat prima pentru suplinire. Am prins singurul post din oraș, Intr un cartier de romi, la clasa a III într-o școală unde nu existau săli de clasă suficiente. Așa că, eu împreună cu elevii ne plimbam de la o clasă la alta, în funcție de cum aveau ceilalți educația fizică. Clasa avea înscriși 24 de elevi din care frecventau școală 12 elevi. Anul următor am ajuns la o școală aproape de centru, școală bună unde am luat pregătitoare, clasă formată pe criteriul acești copii nu îi avem pe liste, nu ne preferă, și am avut iarăși un colectiv de copii romi din familii nevoiașe. Celelalte clase aveau elevi aleși pe sprânceană, săli de clasă adecvate, eu și elevii mei am făcut cursuri in fosta cancelarie unde am adus de acasă ce mi a trebuit, adică jucării, calculator, am primit de la o învățătoare ceva planșe, am cumpărat seturi de litere, cifre etc. Am dat titularizare, din nou, am luat 9,25. Am avut a 4 a notă și m-am titularizat in mediul rural într-o un sat nu departe de oraș, 34 de kilometri, unde sunt fericită. Și eu, și copiii. Încă aduc de acasă, dar mă susține și directorul. Am lucrat frumos, integrat. Am un colectiv bun. Doi copii au probleme, dar ne descurcăm. Părinții sunt aproape de copii și de mine. De ce m aș întoarce în oraș? Că sunt bine pregătită? Să fiu tratată cu aceeași considerație că înainte? Clasa bună, după părerea mea, este aceea unde copiii vin de plăcere la școală, cadrul didactic își face treabă și este motivat/ apreciat, părinții se implică în activitatea școlii.

  2. Bună, Ema!
    În primul rând îți mulțumesc pentru doza de inspirație pe care mi-o asiguri prin articolele, ideile, întrebările și provocările tale!
    Clase bune și clase slabe….. De obicei etichetele ne limitează și asta nu face excepție. Nu cred în clase bune și slabe, în copii buni și copii răi, ascultători și neascultători. Asta ar însemna că aceste clase sunt întotdeauna bune (ce-o fi însemnând și asta?!) sau întotdeauna rele. O clasă este ceea ce este. Adevărat e că așa cum un copil este de regulă oglinda părinților lui, o clasă e oglinda învățătorului. Ați observat cum le transmitem toate stările noastre? Clasele au personalitate. Asta da! Ești o fire calmă? Așa este și clasa ta. Etichetele acestea se nasc din stilul școlii noastre de a încuraja competiția mai degrabă decât competența personală. Există clase slabe deoarece noi nu reușim să găsim în fiecare copil ce are el de oferit lumii, darul lui, talantul sau cum vrei să-i spui. Copiii sunt diferiți și asta-i toată frumusețea meseriei noastre: să găsim și să apreciem aceste diferențe. În ele stă de regulă și înclinația sau talentul unui copil. Trebuie doar să-i dăm ocazia și curajul de a se expune, de fi vulnerabil în fața celorlați. Clasele sunt minunate. Ca și noi.

  3. Mesajul meu o să fie scurt. După 25 de ani, experiență la sat, în școală de oraș, dar la periferie, la liceu (pedagogic) și școală ”de fițe”, metodist, responsabil de centru metodic, membru în CC, pot afirma cu responsabilitate că oamenii care vor ”să facă treabă” se străduiesc să ajungă în școli în care copiii au sprijinul părinților. Acolo se muncește cu adevărat și acolo rezultatele se obțin cu mult efort. Toți colegii care au venit la noi, prin transfer, de la școli de la sat sau de la periferie au recunoscut acest lucru. Și, repet: știu ce zic. Știu ce înseamnă să ai clasa plină de romi, înființată tocmai pentru că aceștia eu venit, pentru carnetul de alocație; deci știu ce înseamnă să îi aduci copilului în fiecare săptămână câte o păpușă, căci altfel nu vine la școală; știu ce înseamnă să ai marea ”performanță” de a face copilul, într-un an de zile, să vorbească limba română; știu ce înseamnă să ai ”traducător” la clasă; știu ce înseamnă să petreci timpul alături de copii care așteaptă un mijloc de transport spre fermă, chiar și până la 6 ore în plus; știu ce înseamnă să te asiguri că ai caiete și creioane în permanență, din banii proprii; știu ce înseamnă să decupezi zeci de siluete, ca să ai material didactic; știu ce înseamnă să pleci de acasă la 6 dimineață și să te întorci la 6 seara sau mai târziu. Știu … Și totuși, repet: munca adevărată în școlile mari este. Părerea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.