basme si povesti

Basme si povesti sau nevoia de fantastic

Parentingul modern aduce cu el si multe indoieli. De la ce varsta citim copiilor basme si povesti? Cand sunt potriviti sa invete despre personajele negative si cele pozitive? Va provoc sa rasuciti ideile.

De aceea doua carti va recomand, doua carti ce ar putea functiona foarte bine ca doua metodici de literatura pentru copii. Vasile Lovinescu – Creanga si Creanga de aur si Bruno Bettelheim – Psihanaliza basmelor. Pe prima am descoperit-o in facultate si mi-a folosit mult la o lucrare si la scoala, cand am vorbit despre basme si povesti. Pe a doua nu am avut timp sa o citesc multa vreme, o aveam pe lista.

  • Cititi-le una dupa alta si reflectati la basmele romanesti sau la cele internationale, la toate povestile pe care le stiti. Si mai ales reflectati la modul in care predati azi, la clasa, basmele si povestile. Sau cum le spuneti acasa. (Ma voi referi mai jos si la basme si la povesti deopotriva, insa voi folosi doar termenul de basm deoarece e suparator pentru cititor sa le folosesc mereu pe amandoua.) Va voi spune parerea mea ca parinte, ca invatator si ca profesor de romana.

basme si povesti

Basmele sunt brutale si nerealiste?

Scrise in vremuri medievale ori in perioada clasica, in vremuri cand parentingul era altfel, deloc bland, cand ideile divizau societatea in bine si rau, basmele sunt privite azi, uneori, ca literatura ce nu se potriveste copiilor mici. Cele mai multe aduc in discutie probleme pe care nu vrem sa le cunoasca elevii sau copiii nostri: hotia, pedeapsa, moartea, mama vitrega, raul, vrajitorii, abandonul.

Da, basmele sunt brutale si nerealiste. Si chiar asa trebuie tratate. Cu mentiunea ca partea de nerealism nu as sustine-o in totalitate, deoarece mereu exista un sambure de adevar. Si cu o alta mentiune ca nerealismul tine mai degraba, aici, de fantezie, de imaginatie, de fabulatie si nascocire si asa trebuie sa ne referim la el.

Multi parinti refuza sa citeasca basme copiilor de varsta mica deoarece nu doresc ca acestia sa se sperie, sa aiba cosmaruri, sa isi puna intrebari. Bettelheim spune intr-un mod transant ca acesti parinti nu reusesc sa isi invinga, de fapt, propriile frici. Se tem ca nu cumva copiii lor, luand modelul unui basm, sa ii considere parinti vitregi, sa ii urasca. Se tem ca vor crede copiii in monstri si vrajitoare. Incerca o mamica sa imi explice de ce nu ii lasa pe copiii sai de 8-10 ani sa citeasca Harry Potter: ca nu cumva sa le vina idei, sa creada in vrajitorie. Din fericire, copiii de azi (si cred ca asa au fost mereu copiii cu mintile lor neintinate) stiu sa faca diferenta intre real si imaginar. Iar o discutie pe marginea unei astfel de carti ar lamuri lucrurile de ambele parti.

  • Basmele, cataratul in copaci, Harry Potter, joaca in noroi, vrajitoriile, doua haine in plus cand e frig, Nu folosi cutitul, Nu te las sa cosi cu acul – toate sunt oportunitati de invatare. Mai bine il lasi sa experimenteze, decat sa ii spui ca nu are voie, ca ii interzici, ca nu esti de acord. Da, nu esti de acord, dar clarifica-i lucrurile, nu i le interzice.

basmul

Carti de tip realist, basme si povesti

Pentru ca basmele nu tratau probleme reale ale copiilor, ale oamenilor, au aparut cartile de tip realist. Ma refer aici, pentru aceasta comparatie doar, indeosebi la cartile de tip picture books din strainatate, carti cu text putin si cu imagini ce se adreseaza copiilor cu varsta intre 3-5 ani si 6-8 ani. Acestea identifica in viata copiilor diferite probleme si vin cu solutii. The Berenstein Bears, Curios George, Guess How Much I Love You, First Day of Kindergarten, Pete the Cat…. Oh, sunt o multime si sunt extraordinare. Merg mult pe solutionarea pozitiva, pe parentingul bland, pe negociere si rezolvarea pasnica a conflictelor. Au poze frumoase, caractere foarte bine definite ce sunt puse in diverse situatii. Sunt extraordinare aceste carti si merita a fi citite mereu si mereu copiilor.

Basmele insa sunt atat de diferite! Toata actiunea merge in imaginar, solutionarea nu e blanda, conflictele nu se rezolva amiabil. Caracterele sunt foarte bine definite, dar repetitive, situatiile sunt mereu cam aceleasi, chiar la popoare diferite. Insa avem nevoie de ele. Copiii, chiar de 3-4 ani au nevoie de basme, asa cum sunt ele, violente si rupte de realitate, deoarece inainte de a fi in realitate, mintea copiilor e in fantastic. Iar basmele de acolo sunt. In cartea sa Bruno Bettleheim explica foarte frumos acest aspect.

  • Basmele aduc in plus formulari pe care nu le gasim in cartile moderne. Iar ele au farmec si sens la varste mici. Cenusareasa si Scufita rosie, Cei trei purcelusi sau Greuceanu nu vor mai avea acelasi efect la 10 sau 12 ani. La varste mari copiii percep altfel basmele, cerebral.

unitati de masura pentru timp

 

Carti cu poze, carti fara poze

Pozele au aparut din dorinta de a face o carte mai accesibila, de a o vinde. In pedagogia Waldorf se recomanda ca papusile, spre exemplu, sa nu aiba ochi, nas si gura, lasand astfel imaginatiei copiilor rolul de a le da o anume infatisare. Si desenele personajelor sunt la fel la Waldorf. Comercialul a facut insa ca micii ascultatori sau cititori sa primeasca de-a gata infatisarea zanelor, a balaurilor, a cavalerilor, a castelelor. De multe ori in activitatea mea am folosit mini carti ori texte scrise scrise de mine, fara poze, lasand mereu un loc liber pentru ca elevii sa deseneze acolo ce doresc ipe baza textului citit.

  • Incercati sa cititi copiilor o poveste fara a le arata imagini. In felul acesta fiecare isi va contura propriile sale personaje si poate nu toate Cenusaresele vor avea o rochie albastra si parul blond.

Desigur, e nevoie si de poze, insa din cand in cand schimbati abordarea. Iar atunci cand veti expune desenele realizate dupa o poveste nu veti mai vedea 30 de desene identice. Incurajati-i pe copii sa explice de ce au desenat intr-un anume fel si veti vedea cata imaginatie au si in ce fel integreaza ei detaliile unei povesti si ce conexiuni uimitoare fac.

  • Daca vorbim de poze, va recomand si cartile doar cu poze. Gasiti, spre exemplu, cateva titluri extraordinare la Editura Frontiera. Sunt carti fara text, iar pe baza ilustratiilor puteti nascoci de fiecare data povestea cu alte detalii.
  • Stiti, de aceea se spune ca mai intai sa citesti cartea si apoi sa vezi filmul.

Metodica predarii basmelor

Cartea lui Vasile Lovinescu va da alt sens povestilor pe care le stiti, veti descoperi mituri si simboluri si interpretari la care nu v-ati gandit. Nu sunt interpretari de transmis copiilor. Sunt pentru voi, adultii. Sunt pentru a privi raul cu alti ochi. Privind raul din alt punct de vedere, veti putea sa dirijati discutiile cu copiii in directii constructive. Si chiar daca pare ciudat, lupul nu a mancat-o pe Scufita pentru ca era rau.

Iar cartea lui Bruno Bettelheim functioneaza ca o metodica. Veti afla cand sa cititi copiilor basme, de la ce varsta, cum sa le descifrati sensurile si cum sa le legati de lumea copilariei. Veti afla interpretari psihanalitice ce functioneaza la fel in cazul basmelor diferitelor popoare. Veti gasi explicatii pentru basmele clasice si povestile moderne. Si sigur la sfarsit veti avea o alta viziune asupra literaturii pentru copii.

  • Pentru fiecare copil acelasi basm are alta interpretare. Si fiecare copil va intelege poate altceva din fiecare poveste. Asa cum fiecare va lua de acolo ce i se potriveste, ce ii place, ce il impresioneaza. Ati fi surprinsi ca o fetita sa il indrageasca pe lupul din Scufita rosie? Asta inseamna ca personajul raspunde unei nevoi si nu ca respectivul copil abordeaza gresit problema.
  • Ar fi recomandat ca aceleasi basme sa fie reluate la alta varsta. Asta pentru ca la fiecare etapa copiii interpreteaza diferit. Cand sunt mici sunt impresionati de ceva, cand sunt mai mari sesizeaza alte detalii, lucrurile li se clarifica.
  • In basme conflictul nu e intre copii si copii, ci intre copii si adulti. Doar ganditi-va la asta.
  • Fata de cartile cu subiecte reale, basmele au rol teraputic in alt sens. Simbolismul lor are alta putere. E ca atunci cand folosim proverbe. E ca atunci cand exista, simbolic, Mos Craciun.
  • Copiii au nevoie de doza de adrenalina a basmelor, au nevoie sa cunoasca negativul. Au nevoie sa treaca prin etapele cu frica de monstri, de intuneric, de vrajitoare.

Cred ca veti gasi cartea lui Vasile Lovinescu pe la biblioteci sau anticariate. Pun mai jos doua linkuri pentru a doua carte, in limba romana si in limba engleza. Nu stiu cum e traducerea in limba romana, eu am citit-o pe cealalta. Poate imi spuneti voi.

In limba romana – Bruno Bettelheim – Psihanaliza basmelor – pe Elefant

In limba engleza – Bruno Bettelheim – The Uses of Enchantment – pe Books Express

Scrieti in comentarii care e parerea voastra despre basme. Sunt necesare? De la ce varsta? Ce activitati desfasurati acasa sau la scoala pe marginea cartilor citite? ne recomandati un titlu, o poveste frumoasa, aveti un autor indragit?

Alte articole pe blog: Povestea lui Mos Craciun in fise, Lecturi mici pentru vacanta mare.

Ema

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.