Nu vreau felicitari

You may also like...

5 Responses

  1. adinas spune:

    Atât de bine spus! De ne-am aminti cu toții cum ne-ar fi plăcut nouă să învățăm la școală! Mulțumesc!

  2. Robert_seduk spune:

    Frumos spus! Si eu imi retraiesc anii copilariei alaturi de elevii mei; incerc sa aplic ce m-a impresionat la dascalii mei si, de asemenea, sa umplu golurile ramase in amintirile mele. Putere si spor in tot ceea ce faceti! Va urmaresc cu drag!

  3. Unknown spune:

    🙂 Cel mai frumos mesaj despre educatie pe care l-am citit in ultimii ani. Mi-a destins chipul. Multumim … Ema!

  4. angi spune:

    In clasa a II-a ,cand am decis ca vreau sa ma fac invatatoare,desi nimeni din familia mea nu avea aceasta meserie,am stiut ca o sa fiu ca "tovarasa invatatoare" a celor de la sectia maghiara,deoarece o vedeam mai vesele,mai inventiva,mai creativa…asa cum imi doream si eu sa ajung.
    Acum ma straduiesc sa ma joc,sa fiu inventiva si vesela alaturi de micutii mei.

    Cand am vazut fotografia de liceeni alaturi de Eminescu,m-am speriat.Initial am crezut ca e fosta mea clasa de liceu,apoi ,marind imaginea ,am recunoscut doar….timpul si locul.:)Personajele erau altele.

    Seara frumoasa si… lasa-ma sa te laud cand imi vine s-o fac!O meriti!

  5. Anonim spune:

    Și eu când ma gândesc la clasele primere prima amintire e cea a învățătoarei care ne bătea… Cel mai des la palmă cu arătătorul. Doamne parcă o și văd acum. Pe o colegă a izbit-o cu capul de tablă și apoi a dat-o de podea. 🙁 Nu îmi aduc aminte să fi fost trasă la răspundere pentru ce a făcut.

    Toate cele bune.
    Ami

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!