clopotei

In loc de buchetul de flori

Dragi parinti,
Vacanta mare e intotdeauna prea mica, insa eu abia  si astept sa inceapa scoala cu-adevarat, sa vina copiii, sa povestim, sa invatam in joaca tot felul de lucruri. Am pregatit clasa, voi aranja bancile, voi sorta cartile si voi pregati o planificare frumoasa si jucausa.
Abia astept sa ne intalnim. Cu unii dintre copii m-am mai intalnit in aceasta vara, insa prima zi de scoala are intotdeauna farmecul ei. Va fi freamat, va fi zumzet, va fi agitatie, vor fi chicoteli si strigate si eu ma voi minuna cat a crescut fiecare.
Vreau sa va rog sa nu imi aduceti flori la inceput de an scolar. Mi-s dragi florile, mi-s foarte dragi. Mi-s dragi toate plantele. Doar stiti ca ne-am facut gradina in curtea scolii si nu ratam nicio primavara fara a planta seminte. De vreo 2 ani  va rog, la fiecare eveniment, sa nu-mi aduceti 32 de bucehte de flori. Sunt prea multe. Buchetele sunt viu colorate si hartia le fosneste frumos. Dar tot nu-mi aduceti 32 de buchete. Pentru ca 32 de buchete inmultit cu cel putin 30 ron inseamna 960 ron. Sunt prea multi bani pentru o frumusete trecatoare.  Stiu ca e un obicei si stiu ca multi parinti isi spun: Cum sa se duca copilul cu mana goala? Dar nu, nu vine cu mana goala. Sa stiti ca nu-i asa. Vine cu zambetul, cu nerabdarea, cu ghiozdanul lui de vise. Unii dintre ei spun razand ca nu asteapta sfarsitul vacantei, dar eu ii vad in prima zi cum se bucura ca ne vedem cu totii, le vad visele licarindu-le in ochi, le vad nerabdarea cum le clocoteste in ghiozdan ca in povestile cu magie.
Nu, nu-mi aduceti 32 de buchete. Inseamna cel putin 960 ron. Pastrati banii. Banii ne-ar prinde bine sa ne cumparam anul acesta manuale. Da, din pacate da, ne-ar trebui  manuale noi, frumoase, stralucitoare, actuale; macar unul de mate si unul de romana. Nu mai vorbesc de stiinte, de educatie civica. Lasati, ne descurcam noi cumva la celelalte. Da, invatamantul e gratuit, insa vedeti, anul acesta … asa s-a intamplat. Da, asa s-a intamplat si anul trecut. Ei, noi sa fim sanatosi. Sa vina copiii la scoala cu drag si cu zambet pe fata. Politetea si recunostinta stau in sufletele lor.
Daca nu doriti sa achizitionam manuale noi, nu e nimic. Dar tot nu-mi aduceti 32 de buchete extraordinare de flori. Cu 960 de lei am putea cumpara o multime de tuburi de lipici, hartie colorata, multa hartie colorata, sclipici, creioane grafice si creioane colorate…. O, stiti cat de multe am cumpara! Pentru copii. Sa puna ei sclipici pe toate lucrarile de la arte vizuale. Si Fimo sa ne cumparam, toate culorile.
Avem mereu nevoie de creioane colorate ca sa coloreze ei toate povestile pe care le vom citi. Si niciodata hartia colorata nu ne ajunge ca sa mestereasca ei toata ziua casute 3D, pisici si avioane si sa inventeze jocuri de inmultire, exact ca acesta din imagine:
Da, va astept cu drag la scola. Trimiteti copiii cu toate zambetele lor si cu toate ideile lor creative.
Ema

15 thoughts on “In loc de buchetul de flori”

  1. Doamne, nici nu știi cât mă bucur că am găsit postarea ta!!
    O să pun link către ea la mine, prea se potrivește! Eu am scris pur teoretic, însă tu chiar ai pus în practică! Mai am un pic până o voi pune și eu.
    Felicitări din toată inima!

  2. Sunt convinsa ca toti gandesc asa…Unii nu au curajul de a spune ce gandesc de teama sa nu raneasca! Pana la urma..ce poti face cu treizeci si doua de buchete de flori?

  3. Pentru că a revenit în actualitate subiectul, îmi permit și eu câteva observații. Mă voi alătura celor care susțin că oferirea unei/unor flori la început și la sfârșit de an reprezintă un gest frumos. Ne-am cam obișnuit să calculăm totul și să spunem că bucuria din ochii copiilor e suficientă. Bineînțeles că bucuria aceasta contează foarte mult, dar să nu uităm că dând o floare copilul învață și să dăruiască nu numai să primească. Atașamentul față de ceilalți, dragostea, bucuria de a dărui se învață, nu sunt înăscute. Bineînțeles că sunt împotriva buchetelor, ornamentelor extravagante, dar asta e o lecție care poate fi predată/învățată. Se poate face și indirect într-o oră de consiliere despre cadouri, vizite, modul în care ne comportăm în societate și-i putem învăța ce e politicos să oferi, ce înseamnă să depășești limitele, cum se face, ce fel de ambalaj se potrivește și ce nu etc. Nu trebuie nici măcar să le spui că nu ți-a plăcut aranjamentul nu știu care, cei mai mulți vor înțelege. Calculul e puțin exagerat pentru minimum. Elevii noștri s-au învățat să folosească supermarketurile unde un buchet de flori e 8-12 lei, iar un ghiveci 6-12. Ce înseamnă 6 lei, 3 călătorii cu autobuzul? Grădina personală, acolo unde există, e iarăși o soluție. Am fost la țară și am văzut bucuria copiilor de a oferi flori din curtea proprie, le îngrijiseră ei, le înveliseră codițele în șervețele ude ca să nu se usuce, unii rupseseră și spinii trandafirilor ca să nu se înțepe doamna și nu le spusese nimeni să facă așa. Cum poți să nu te bucuri de bucuria lor? Și au făcut-o pentru DOAMNA! Sper că înțelegeți ce vreau să spun. Cum poți să te duci și să-i spui părintelui că el și copilul său au greșit? E, în primul rând, un act de impolitețe maximă. Nu te-a mituit, nu a încălcat nicio lege, nicio regulă. E un gest trecut în orice cod al bunelor maniere, acela de a oferi o floare cuiva pe care-l apreciezi. Cum poți să-l cerți pentru asta? Bineînțeles că nu vorbesc aici despre cei care nu-și permit. Bineînțeles că nu vorbesc de florile date din obligație, de părintele care vine cu o floare ca să-i fie trecut elevul sau ca să primească o notă mai mare. Sunt flori pe adesea le refuzăm, chiar dacă înseamnă o jignire, dar și dumnealor ne jignesc atunci când încearcă să transforme un gest frumos în ceva urât. Dacă vă simțiți obligați și sărăciți că-i duceți învățătorului/profesorului o floare, nu o faceți! Nu vă obligă nimeni. Dacă sunteți profesor și vi se pare gestul inutil, degradant sau altcumva, puteți să nu le primiți. Eu rămân însă la ideea că nu sunt bani aruncați la gunoi (așa cum nu sunt bani aruncați la gunoi cei dați pe cărți pe care le citesc și le depozitez apoi în bibliotecă și poate nu am să le mai recitesc niciodată, cum nu sunt bani aruncați la gunoi cei dați pe intrarea la muzeul pe care-l văd rapid și apoi trebuie să ies, cum nu sunt bani dați la gunoi aceia dați pe răsfățul de a mânca în oraș o prăjitură și lista poate continua), ci bani dați pe educația copilului nostru care trebuie să învețe ce înseamnă a dărui pentru că cel mai adesea e învățat numai să primească, copil care trebuie învățat să-i respecte pe cei mai în vârstă (nu numai pe învățători și pe profesori). O floare ar trebui să transmită că apreciați munca acelui om mai presus de ceea ce puteți exprima în cuvinte. Eu aș spune să nu ne mai educăm copiii în funcție de cât costă una sau alta, dacă merită sau nu merită din punct de vedere financiar pentru că o să le pregătim o viață tristă și încrâncenată. Învățați-i să dăruiască și începeți cu florile. Nu uitați că și mamele merită o floare de sărbători, de ziua lor sau fără nicio ocazie, doar așa pentru un zâmbet. Nu le refuzați, nu-i certați pentru că o să se învețe să vă uite (și mă refer și la părinți nu numai la profesori/învățători)!

  4. E undeva o greșeală de scriere, „înnăscută”, îmi cer scuze pentru ea, am văzut-o doar după publicare. Sper să nu afecteze esența mesjului.

  5. Bravo! Sunteti in asentimentul meu si cu siguranta ca nu sunt singura care apreciaza frumoasele ganduri si idei expuse de dv !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.