copilul

Copilul meu nu stie nimic – cateva puncte de reper

Copilul tau are 4 ani, 5 ani, 9 ani si ti se pare ca nu stie nimic. Merge degaba la gradinita. A pierdut timpul la scoala.  Nu se prinde nimic de el. Iti dai seama de asta deoarece … Sa ne oprim aici. Cum iti dai seama ca nu stie nimic? Ce vrei sa stie si nu stie? Copiii vecinului stiu, ai surorii tale stiu, al tau nu stie. Copiii din grupa ori din clasa lui stiu. Al tau nu. Inainte de a vorbi despre asta, iti recomand sa citesti sau sa vizionezi chiar acum videoclipul cartii  – click pe acest link  Leo the Late Bloomer, de Robert Kraus.  Dureaza 4 minute.

copilul
Leo the Late Bloomer, Robert Kraus

Stie sau nu stie?

Da, stie. Copilul tau stie. Stie tot ce l-au invatat altii si tot ce a vazut la tine si tot ce a descoperit singur. Dar nu e rea vointa faptul ca nu vrea sa arate. Pur si simplu poate nu e important pentru el sa iti arate zilnic tot ce a invatat. Daca unii copii sunt extrovertiti si sociabili si vorbesc mereu despre ce stiu ei, altii nu sunt asa. daca il grabesti si insisti, probabil il intimidezi. Daca il compari, probabil simte ca nu ai incredere in el. Fiecare copil se dezvolta in ritmul sau. Si mai ales, copilul tau poate sa nu fie ca tine cand erai copil. Daca tu invatai rapid, nu inseamna ca si al tau va face asa. Daca tu ai vorbit de la 1,5 ani, copilul tau poate va vorbi mai tarziu. Poate e un copil care infloreste mai tarziu, precum Leo din carte.

Invatarea are loc in etape

In ultimul timp am spus asta in foarte multe articole de pe blog. Invatarea are loc in etape. Exista, desigur, si lucruri pe care le inveti pe loc. Sau exista oameni care fac asta. Acum le spui, in minutul urmator stiu. Si vor sti si maine si peste 3 luni. Dar exista si foarte multe lucruri care nu se invata si nu se asimileaza de la un minut la altul. Si poate nu se asimileaza nici de la o saptamana la alta, nici de la o luna la alta si tot asa. Si exista si persoane care nu invata asa. Pentru multi invatarea are loc in etape, in straturi. In fiecare zi se tot adauga informatii noi.

Invatarea e ca mersul pe bicicleta – trebuie sa repeti

Tot fac aceasta comparatie. Invatarea e ca mersul pe bicicleta. E ca atunci cand tu, adult, invatai sa conduci masina cu instructorul alaturi. Aminteste-ti ca el iti spunea sa virezi la dreapta si tu te intrebai care e dreapta. Iti spunea sa te mai uiti in oglinzi si tu nu reuseai sa iti desprinzi ochii de parbriz. Iti spunea sa pornesti stergatoarele, Plouaaa!, si tu nici nu mai stiai unde sunt si nici ca ai asa ceva. Da, poate unii s-au urcat la volan si a doua zi stiau. Dar altii nu. Si asta nu inseamna ca acei altii sunt incapabili. Pur si simplu invatarea are loc in etape. Invatarea e o balansare printre ce stii acum si ce adaugi nou. Fiecare informatie trebuie sa se potriveasca printre celelalte. Nu ai echilibru. Ai nevoie de roti ajutatoare. Mai cazi. Nu nimeresti frana. Orice invatare a asa. Si daca faci o reteta noua de supa si daca inveti o limba straina. Si daca inveti sa pictezi sau sa completezi raportul pentru sef.

Rolul nostru e sa cream oportunitati

Pentru copilul tau, totul e o oportunitate. Mersul la gradinita, faptul ca se imbraca singur, faptul ca are un raft cu jucarii si carti. Implicarea in activitatile gospodaresti, excursiile, joaca in parc. Toate sunt oportunitati pe care noi, parintii le initiem. Desi nu mergi in excursie cu scopul de a-l invata pe copilul tau ceva, faptul ca este o excursie implica deja o multime de posibile ferestre de invatare: te vede cum pregatesti bagajul, va aude cum vorbiti despre bani, se uita pe fereastra masinii si vede peisajul… Daca privesti lucrurile asa, ca pe oportunitati pentru copilul tau, asteptarile tale de la el vor fi altele.

Orice stimul implica invatare

Orice poza sau orice intrebare activeaza deja in mintea copilul tau o multime de alte intrebari. Fa exercitiul acesta. Intreaba-l pe copilul tau: Ce vezi cand te uiti pe fereastra? Prima lui reactie va fi sa se uite pe fereastra. Asta e. Invatarea a inceput. Mintea lui a reactionat si a ordonat corpului ce sa faca. Se uita pe fereastra si nu zice nimic? Sa nu crezi ca in mintea sa nu se formuleaza deja posibile raspunsuri: Vad casele. Ce frumos e cerul. Uite o ghinda. Poate iti spune ca nu vede nimic, dar asta nu inseamna ca nu a vazut nimic si ca in cap nu i se invart deja niste idei.

copilul

Copilul tau e un Leo?

Poate ca da, poate nu. Poate e un Leo pentru matematica. Sau pentru decupaj. Sau e un Leo la desenat ori la citit. Dar probabil exceleaza in alte domenii. Sau poate nu. Poate inca nu e timpul sau. Mai are de acumulat. E ca un baraj cu apa: apa se strange si la un moment dat va rabufni. E ca o floare: creste, se inalta si la un moment dat va inflori. Tot ce trebuie sa faci tu, ca parinte este sa il astepti, sa il intelegi, sa ii creezi oportunitati. Daca plantezi azi un sambure de mar, nu te astepti ca a doua zi sa fie deja copac si sa aiba si fructe, nu-i asa? Invatarea si dezvoltarea au loc in etape.

Ce sa faci mai departe?

Du-l la gradinita si in excursii si in parc. Lasa-l sa se descurce singur: sa se imbrace, sa bea apa, sa isi puna mancare. Nu-l certa cand greseste, cand da mancare pe jos, cand nu taie drept si nu coloreaza frumos. Asteapta-l. Nu-l compara cu copilul vecinilor, ai cumnatei, cu copiii din parc si nici cu cei din grupa sa. Ai incredere in el. Fii acolo sa il ajuti, sa il sprijini. Fii acolo sa il prinzi cand cade, nu sa strigi la el sa nu se suie in copac. Si-atunci vei vedea cate stie.

Un parinte mi-a atras atentia ca nu am scris despre copiii care au handicap. Sunt foarte multi parinti care refuza sa creada ca micutul lor are un handicap, o deficienta. Un consult de specialitate poate lamuri orice problema. Si e bine sa o depistati din timp pentru a sti cum sa il ajutati pe copilul cu dificultati de invatare.

Daca v-a placut cartea de mai sus, puteti sa o cumparati si sa o cititi copiilor sau sa o oferiti cadou unor parinti. Sau unor copii. Daca locuiti in strainatate, o gasiti cu transport gratis pe Books Depository – Leo the Late Bloomer. Daca locuiti in Romania, o gasiti in libraria online BooksExpress – Leo the Late Bloomer. 

Daca aveti experiente pe care doriti sa ni le povestiti ori daca vreti sa stim parerea voastra, lasati un comentariu.

Puteti citi pe blog si alte articole cu si despre parinti. Ce vor parintii?  Care e scoala cea buna?

Cu drag,

Ema

Please follow and like us:

10 thoughts on “Copilul meu nu stie nimic – cateva puncte de reper”

  1. Nu știu de ce unii oameni încearcă să își forțeze propriul copil să fie la fel ca X sau Y, fiecare are propriul ritm, trebuie lăsat să se își dezvolte singur personalitatea, capacitatea de a învăța. Nici nouă, adulților nu ne place când cineva ne spune ce să facem cum să facem, implementându-ne cumva ideea că noi nu suntem în stare să facem acel lucru.
    Încă nu am copii dar mi s-a părut foarte interesant subiectul abordat în acest articol.

  2. Super! Mulțumesc frumos! Chiar atinge toate temerile părinților, totuși unii copiii se poate sa nu fie „late bloomer-i”, iar dacă in urma unui consult de specialitate se diagnostichează întârziere in dezvoltare, sunt de părere că ajutorul unui terapeut, la momentul potrivit e mai bun, decat sa așteptăm să înflorească. Sa zicem ca primește floarea îngrășământ, ajutor sa reușească să înflorească 🙂 Mult succes la articolele următoare!

  3. Cel mai important pentru un copil este sa nu fie comparat cu altcineva. Chiar daca pe moment nu se vede, astfel de comentarii lasa urme adanci in capacitatea copilului de a intelege ca nu trebuie sa fii la fel ca X-ulescu.

  4. Mi-a placut comparatia facuta cu invatarea in etape. Si chiar asa este! Si noi, ca adulti, tot in etape invatam. Unii prind mai greu, altii mai usor pentru ca, suntem diferiti!
    Frumos scris! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.