Cat ii ajutam pe copii?

Parinti sau cadre didactice, cat de mult va ajutati copiii acasa sau la scoala? Foarte mult? Hmmm… Mai ganditi-va. Mai ganditi-va la modul in care ii ajutati si la toata cantitatea de ajutor pe care le-o oferiti.

In clasele pregatitoare si I elevii mei spuneau ori de cate ori se ivea momentul sa realizeze ceva singuri: Nu pot, Nu stiu. Va suna cunoscut: „Doamna, nu pot sa….!” ? De multe ori ajutorul nu e chiar necesar, insa copiii au o dorinta a lor ascunsa de a simti ca cineva cu mai multa putere le e aproape si le-ar putea usura sarcina. Sau pur si simplu pentru ca de la toata atentia pe care au avut-o la un moment dat, doamna i-a lasat acum singuri si nu se mai uita la ei….

Parerea mea e urmatoarea: sarcina mea de adult si cadru didactic e de a crea oportunitati. Adica, pe scurt, explic lectia, notiuinile, conceptele, modul de lucru. Creez mediul de lucru si cadrul stiintific. Apoi ii las pe ei sa se descurce, sa aplice, sa caute singuri, sa experimenteze, sa descopere. La inceputul clasei 0 incheiam la sireturi mai mult de jumatate din clasa; incheiam haine, puneam caciuli, potriveam manusi, asezam ghiozdane, ordonam rechizitele pe banci pentru multi dintre elevi. Apoi, la un moment dat, m-am oprit. Iar ei au avut de ales si in cateva zile am si decoperit impreuna optiunile:
1. Inveti sa te inchei singur la sireturi
2. Rogi un coleg sa te ajute
3. Mergi cu sireturile dezlegate.

Acum aplicam aceste 3 reguli la orice. „Nu stiu sa fac exercitiul, nu inteleg!” Ce poti face?
1. Mai citesti sarcina; s-ar putea sa nu fie chiar asa greu.
2. Rogi un coleg sa te ajute
3. Ramai cu exercitiul nerezolvat.
Functioneaza, deoarece copiii au mandria lor si, progresiv, vor aplica cele 3 metode de la coada la cap: mai intai abandoneaza (si suporta consecintele!), in zilele urmatoare ciripesc cu un coleg, mai tarziu se descurca singuri.

Dar acasa? Ce se intampla acasa? Situatie: copiii au de realizat un portofoliu cu si despre frunze (frunze presate, povesti de citit, de creat, desene, colaje, experimente). Periodic am descoperit ajutorul parintilor, un ajutor care m-a luat prin surprindere: mama a lipit frunzele, mama a decupat, mama a scris denumirile, tata a desenat iar eu l-am ajutat putin pentru ca eu nu stiu sa desenez asa ca el. (Poate ar trebui ca data viitoare sa dau un portofoliu de realizat parintilor carora le e dor de activitatile de la scoala.) Din dorinta lor de a-si ajuta copiii, parintii dau un ajutor „gratuit”. Chiar l-ati ajutat daca ati lipit frunze in locul lui? Si el in timpul acesta ce facea? Hmmm…

Unde incepe ajutorul si unde se termina? Chiar e nevoie de ajutorul adultilor? Eu vad problema asa: dumneavoastra, parintii, puteti CREA OPORTUNITATI: copilul are de presat si lipit frunze, atunci creati-i situatia de a merge cu el in parc si de a selecta impreuna cele mai frumoase frunze; petreceti cu aceasta ocazie timp impreuna, povestiti, dati-va cu parerea, studiati copacii. Ajungeti acasa, cautati impreuna o carte, spre exemplu, in care sa se preseze frunzele si gata! Aici se opreste ajutorul dumneavoastra: copilul poate singur sa preseze frunze, peste cateva zile sa le lipeasca …. A-i ajuta pe copii nu inseamna a face lucrurile in locul lor.

Prea mult ajutor „gratuit” naste copii dependenti, extra-dependenti. Invitati copiii sa se alature activitatilor casnice: sa spele 2 perechi de sosete nu pentru ca nu aveti masina de spalat, ci pentru ca poate fi o activitate distractiva de care va avea nevoie peste ani; sa spele si sa taie salata, sa aseze masa, sa dea cu aspiratorul…. Invitati copiii sa faca singuri alegeri la supermarket; ajutati-i sa compare preturi si calitatea, sa se uite cand expira produsele. Incurajati-i sa ia decizii, sa se descurce singuri, sa controleze situatii, sa gaseasca alternative. Nu le oferiti de-a gata idei si solutii care rezolva pe moment situatia. Pentru ca cele mai bune solutii sunt cele pe care chiar ei le gasesc; poate solutiile lor nu coincid cu ale dumneavoastra si de aceea va sfatuiesc sa va intrebati mereu cat de mult conteaza. (Nu duceti insa la extrem recomandarea mea. )

Atunci cand rezolvam probleme, suntem creativi. Cunostintele din scoala (sau din afara ei) sunt o conventie. Uneori nu ai nevoie de cunostinte de fizica / mate / romana / biologie pentru a gasi o solutie geniala. Poate nu stiti nimic despre planurile de economisire bancare, dar aveti dumneavoastra un sistem eficient de a pune bani deoparte. Dincolo de cunostinte se afla insa creativitatea, iar ajutorul „gratuit” din partea adultilor ucide aceasta creativitate.

Ema